Rolls-ul de familie? Nu, doar o idee foarte practică: Meriva

Am avut pentru scurt timp la dispoziţie un

Opel Meriva. A doua generaţie a
acestui monovolum de clasă mică. Dar „clasă mică” nu i se
potriveşte deloc, pentru că are dimensiuni de compacă – lungime de
aproape 4,3 metri şi ampatament de 2,65 metri, adică foarte aproape
de
Opel Astra (care, însă, nu e aşa de înaltă).

E o evoluţie importantă faţă de
prima Meriva, nu doar dimensional, ci şi stilistic,
noul Opel Meriva fiind parcă gândit în primul rând pentru
mămicile mai tinere şi care vor să fie percepute drept
doamne şic, dar şi cu simţul responsabilităţii. Din punct de vedere
al designului, nu te dă pe spate, dar nicidecum nu va atrage
calificative din zona „maşină urâtă”. Meriva este o maşinuţă pur şi
simplu plăcută.

Însă ce m-a frapat cu adevărat a fost soluţia
portierelor cu deschidere în contrasens – sau „suicide
doors”, în engleză, ceea ce, în traducere, nu sună prea optimist:
„portiere sinucigaşe”…

În primul rând, pare ciudat să vezi aşa ceva pe o maşină
ieftină, din moment ce doar limuzinele
Rolls Royce îşi permit o astfel de soluţie pentru
portiere. Mă rog, „îşi permit” este exagerat – mai degrabă
avem noi impresia că, dacă uşile din spate nu se deschid
convenţional, ar fi vorba de o soluţie extravagantă şi scumpă.
Meriva este un contra-exemplu perfect, aşa că stimaţi constructori
generalişti, ia luaţi mai bine exemplu de la acest monovolum.

Pe urmă, mi-am dat seama că nu e vorba de o fiţă de marketing:
pur şi simplu accesul la locurile din spate este mult
simplificat faţă de soluţia normală de deschidere a
portierelor. Aproape la orice monovolum de dimensiunile
lui Meriva ai parte de aceeaşi problemă: atenţie când bagi piciorul
în maşină şi când îţi îndoi trunchiul ca să-ţi pui şezutul pe
banchetă. Ce să mai vorbim de maşinile normale, unde persoanelor
mai corpolente le trebuie îndemânare, nu glumă.

În Meriva, introducerea piciorului este mai simplă, iar aşezarea
pe scaun simplificată, deoarece nu mai trebuie să te „strecori” pe
lângă portieră, eventual să şi murdăreşti faţada interioară a uşii.
Şi asta pentru că, la Meriva, uşa e în spatele tău, iar
„gura” de intrare în maşină e foarte generoasă, pentru că
portiera se deschide la 90 de grade.

Bine, în cazul parcărilor înghesuite, e mult mai practic să ai o
uşă culisantă (avantaj pe care îl va aduce în curând
Ford B-Max), dar în Meriva e mult mai uşor să te
strecori în spate faţă de orice altă maşină cu uşi obişnuite, când
nu ai prea mult loc să deschizi portiera. Le recomand,
totuşi, părinţilor să fie mult mai atenţi la copii când aceştia
deschid uşile din spate în spaţii înguste, pentru a evita
zgărieturile la maşina proprie, dar şi la cele vecine.

Ştiţi ce avantaj am mai descoperit? Faptul că nu trebuie să te
apleci spre înainte când vrei să închizi uşa – doar întinzi
mâna în lateral şi apuci de mâner şi închizi uşa. Simplu
şi foarte natural. Foarte bine gândit şi mânerul de pe montantul
central, mai ales dacă din spate vrea să iasă bunicul. Acum e mult
mai uşor să îl ajuţi să iasă din maşină.

Încă un detaliu, pe care până acum nu l-am considerat important:
de exemplu, să spunem că vrei să muţi scaunul de copil de pe locul
din faţă pe cel din spate sau invers – în cazul lui Meriva,
nu mai trebuie să ocoleşti portiera deschisă. Poate fi un
detaliu insignifiant, dar cred că multe mămici sau chiar tătici
înţeleg despre ce vorbesc.

Mi-am pus întrebarea dacă lipsa montantului central nu ar fi
fost mai benefică. Deocamdată, din punct de vedere al siguranţei şi
al integrităţii structurale, e mai bine ca un monovolum de
talia lui Opel Meriva să aibă montant central. Şi, chiar
dacă multe concepte de până acum îmi dădeau impresia că ar fi mai
practice fără montantul central, practica mi-a arătat că acest
montant nu deranjează accesul în şi din maşină.

Nu în ultimul rând, am realizat că, dacă m-ar bate
vreodată gândul să devin taximetrist, aş lua foarte în serios în
calcul un Opel Meriva – bineînţeles, asta dacă aş pune pe
primul plan confortul clienţilor. Se intră foarte uşor în maşină,
spaţiul în spate este foarte bun, iar spaţiu pentru bagaje este
berechet. Plus dimensiunile potrivite chiar şi pentru aglomeraţia
tembelă de la noi.

În final, însă, cea mai importantă lecţie pe care mi-a dat-o
Opel Meriva ţine de percepţia noastră, a publicului, referitor la
maşini: nu este absolut deloc greu sau prea scump să aplici
soluţii aparent neconvenţionale pe maşini accesibile, de serie
mare. Mai ales când e vorba de idei care îţi fac viaţa mai
uşoară şi care se dovedesc într-adevăr practice, nefiind doar
instrumente de marketing.

oraan.ro